lume, lumeeee!

anunt important:
destul de probabil, undeva in martie se va deschide o noua editura. numele ei va fi "Editura Eu" si prima carte (deja) in pregatire se intituleaza "Zvrncul Pyt". Tirajul va fi limitat, din cauza durerilor de incheietura ale autorului/ editorului (detalii cand si daca va fi cazul).
PS: Draga Silvia, nu am uitat ca am promis sa iti raspund la o intrebare. Pana atunci, Sarbatori fericite si tot ce iti doresti tu sa ti se implineasca!

nimic deosebit

uneori am senzatia ca ma cam duc. si atat de patetic e gandul asta ca nici macar eu nu-l cred. dar e un gand obraznic si de fiecare data cand nu-l bag in seama imi arde cate un pumn zdravan in figura. nu-mi sparge buza, nici nasul, dar ma forteaza sa inghit o pisica. iar pisica asta se sperie groaznic, se cazneste sa iasa si se agata cu ghearele de esofag. tot zgarie, pana reuseste sa urce. dar nu scapa. o inghit iar. o pisica uda si terifiata are gust amar.
am inca 2 carti de terminat si una careia trebuie sa-i mai strang suruburile. sper sa rezolv macar treaba cu suruburile. de testat si condus, asta poate sa o faca si altcineva.


     

un bordel, un echipaj de politie, o parasuta in fundul gol in mijlocul strazii

o fi bine, n-o fi? nu stiu ce sa zic... totusi uite ca scriu despre asta:
muncesc intr-un cartier vestit prin bordeluri, droguri, masini furate, manele. e un cartier aflat la 10 minute de mers pe jos de victoriei si de romana. deci shientru, cum s-ar spune.
bon. lasa ca avem un vecin simpatic ce in fiecare vara ameninta ca se arunca de pe acoperis, unde de fapt sta vreo 2 ore, se bronzeaza cu sticla de vodca in mana si urla incontinuu. lasa ca se aduna pompieri, salvare, politie, ca la bal, toti freaca menta, holbandu-se la nenea de pe acoperis, apoi fiecare pleaca in treaba lui. lasa ca in cartier vezi o multime de masini cu numar de bulgaria sau neobisnuit de luxoase pentru casele de care, probabil, apartin. lasa manelele si fumul emanat de gratarele pe care se perpelesc mici si fleici, prin curtile paduchioase. lasa unele cladiri dubioase din cartier, in care si tu, un neica nimeni, fara intuitie de detectiv, iti dai seama ca locuiesc persoane cel putin dubioase. lasa ca politia stie despre toate astea, dar nu se baga, ia spaga sau intervine doar inainte de alegeri.
in apropiere de noi e un bordel, "prezentat" cu cativa ani in urma pana si de cei cu emisiunea "politia in alerta". emisiunea a fost atat de eficienta, incat de cateva luni bordelul si-a tras si firma, ca sa stie tot omul unde e rost de o placere scurta sau lunga.
in dimineata asta, abia venit la serviciu, am auzit bocete din strada. era o tipa probabil drogata, in fundul gol, ce striga nu stiu ce despre nu stiu cine care i-ar fi luat toti banii. tipa era exact in mijlocul strazii si la un moment dat s-a intins pe jos. masinile treceau pe langa ea si doar una a oprit, insa bunul samaritean a fost nevoit sa o ia repede din loc, pentru ca soferii din spatele lui au inceput sa-l claxoneze si sa-l injure. deh, lumea are treaba, se grabeste...
un baiat saritor si amabil, probabil pestele, se tot invartea in jurul tipei, incercand sa o imbrace. nu prea ii cadea bine sa vina televiziunile. asa, domnii bortosi de la politie ar fi fost nevoiti sa intervina si s-ar fi lasat cu arestari.
tipa era drogata, lovita, goala de la brau in jos, cu gambele infasurate in pansamente. daca nu ma insel, am mai vazut-o mai demult si avea rani adanci la picioare.
desi in general in fata bordelului roiesc tot felul de indivizi, de data asta era pustiu. nimeni. ziceai ca era o cladire parasita.
scena s-a terminat prin aparitia unui politist care a tras-o pe tipa pe trotuar (ea nu vroia sa se ridice). vorba cuiva, mai bine o tragea direct de par. nu de mana. ce atatea politeturi?
apoi au mai venit doi politisti, o ambulanta, alta ambulanta, tipa a fost dusa, au plecat si politistii.
baietii de la bordel s-au intors la activitatea lor zilnica. acum au reaparut. sunt parca un pic nelinistiti, dar la fel de vioi si pusi pe treaba.
pe tipa probabil o asteapta o primire triumfala. poate chiar va disparea din peisaj. o vreme sau cu totul. iar harnicii baieti de la politie vor fluiera a paguba.

fragment din ceva

Am trei staţii de metrou favorite. Dar de fiecare dată doar mă imaginez aruncându-mă. Sau calculez în gând cam cât de nefericit ar trebui să fiu ca să mă arunc. Din start exclud câteva motive prea des invocate de sinucigaşii din pasiune sau doar de meserie. Motivul cu cei mai mulţi fani nu merită bifat.
Mai întâi se luminează jumătate din ecartament, linia devine portocalie, apoi se ivesc farurile. Ademenitoare, aşa impersonale, ca irişii unei femei la care ştii că nu ai acces. Pe urmă apare metroul. Iar eu mă retrag doi paşi, ca nu cumva prin mintea celorlalţi trecători să se insinueze, oricât de vagă, ideea că tipul acela în costum cam învechit şi moacă fadă vrea să-şi pună capăt zilelor.
Seara, înainte de masă, drăguţa de soţie ar ciripi:
-Iubitul meu soţ şi stăpân, azi un bou şi-a ales să sară în faţa metroului tocmai la ora la care se întoarce lumea de la muncă. Nu ai idee cât am aşteptat şi ce băltoacă de capete s-a format între stâlpii cu afişe roz!
Apoi soţioara ar scoate din cuptor puiul răscrăcărat şi toată familia s-ar înfrupta, dând pieliţa la o parte cu nasul, din carnea suculentă, sfâşiată cu unghiile şi mărunţită între măsele.

Pe tine te-am lovit pentru că nu eşti destul de verticală. Îţi tot zic:
-O cură bisericească e mai mult decât indicată!
Dar tu îmi relatezi la infinit faza cu bătrâna aia habotnică, îmbrăcată relativ îngrijit, ce ne-a văzut împreună, ne-a întrebat dacă suntem căsătoriţi şi a trasat concluzia printr-o zvâcnire a braţului drept: la voi, acolo, e rost de precurvie! Taci. Taci dracului sau te... Hai, taci, uite, acum te mângâi. O să-ţi treacă, nici măcar n-o să se umfle, mâine o să te-ntrebi dacă ai fost caftită sau doar te-ai împiedicat, ameţito, şi ai luat în braţe ditamai cuva din faianţă.
Tu ai vrut! Iar un picior în stomac niciodată nu echivalează cu un pumn în bot.
...Oricum am căştile, iar apartamentul este, probabil, antifonat.

Deci deci deci deci pa.
Uneori dau târcoale celor trei staţii de metrou doar ca să-mi controlez intensitatea ispitei, aşa cum mi-aş lua pulsul. Nu ştiu de ce ecartamentul are acelaşi efect halucinogen, ca un râu pe care dacă-l contempli prea mult, simţi cum te trage în vâltorile lui.
De ce femeia aia s-a repezit ieri, împrăştiind lumea din jur doar din vârful degetelor cu unghii lungi, vopsite în roşu? Parcă nu ar fi fost vorba de un scaun din plastic, pe care se mai desluşeau încă semilunile de sudoare ale curului ce tocmai fusese smucit, ca un căţel, după stăpânul cam gras. Parcă femeia ar fi câştigat, în urma unei lupte aprige, însuşi locul de veci.
De ce aceeaşi femeie a înmânat, ceremonios, trofeul fiicei sale, o fetiţă banală, cu breton şi ochi vâscoşi, iar ea a preferat să atârne de bară, cu sânii fluturând leneş şi unghiile belicoase transformate în cârlige de rufe?

Îmi ascut ochii. Folosesc doar o lamă şi o coală de hârtie.

ducea după ea, roşu, alungit un câine imprimat pe sacoşă

vrei să fiu dobermanul tău
să-mi pui botniţă, o fustiţă şi să mă scoţi la plimbare în parc
tu în pantofi cu toc, eu dând din fund sub tivul creţ
parfumat cu Eau de Vie
să mă mângâie câte un tip şi să te-ntrebe dacă făt
şi de n-ai vrea să-i dăruieşti un pui

serios: nu-i aşa că visezi oameni morţi ei te cheamă dar stau lângă poartă nu intră?
nu-i aşa. ca un bumerang se întoarce capul tău din perete în pernă

apoi

mai este forma de pară. din tine a muşcat cineva
când te ating dau de urmele dinţilor lui urmele s-au întunecat şi sunt moi
îmi spui că acum eşti mai coaptă

mintea mea de câine preferă să ascundă fiecare os fiecare oscior te astup
cu labele dindărăt

de mâine îmi fac piele din cearşaful altei femei